furnica

De la Wikționar, dicționarul liber
Variante de scriere Vezi și : furnică

română

Etimologie

Din latină formicare.

Pronunție

  • AFI: /fur.ni'ka/


Verb


Conjugarea verbului
furnica
Infinitiv a furnica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
(pers. 3) furnică
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să furnice
Participiu furnicat
Conjugare '
  1. (v.intranz.) a umbla încoace și încolo în număr mare, a se mișca în toate părțile ca furnicile.
  2. (rar; urmat de determinări introduse prin prep. „de”) a fi plin de..., a fi ticsit de...
  3. (v.tranz. impers.) a avea o senzație neplăcută de mâncărime și de înțepături pe piele.
    Îl furnică pielea.

Sinonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • A furnica de lume = a fi ticsit de lume


Traduceri

Etimologie

Din furnică.

Pronunție

  • AFI: /furˈni.ka/


Substantiv

  1. forma de singular articulat pentru furnică.

Referințe