gând

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din maghiară gond.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
gând
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gând gânduri
Articulat gândul gândurile
Dativ-Genitiv gândului gândurilor
Vocativ gândule gândurilor
  1. proces de gândire sau rezultatul procesului de gândire; idee, cuget, cugetare.
    Îi treceau multe gânduri prin cap.
  2. închipuire, imaginație, fantezie; inspirație.
    Gândul îl purta departe.
  3. loc considerat ca sediu al cugetării; minte; memorie.
    I-a ieșit din gând.
  4. intenție, plan.
    A venit cu gând bun.
  5. convingere, părere.
  6. voie, dorință, plac.
    Toate s-au făcut după gândul lui.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A frământa (sau a apăsa etc. pe cineva) gândul = a preocupa, a obseda (pe cineva) o idee
  • A-și lua (sau a-și muta) gândul = a nu se mai gândi; a renunța la orice speranță
  • Ca gândul = extrem de repede
  • (Dus sau căzut etc.) pe gânduri = absorbit de ceva intim, nelegat de realitatea imediată
  • A sta pe (sau la) gânduri = a chibzui, a reflecta (mult); a șovăi
  • A pune (pe cineva) pe gânduri = a îngrijora (pe cineva)
  • A-și face (sau a intra etc. la) gânduri = a se îngrijora
  • A-i sta gândul la ceva = a fi preocupat de ceva
  • Nici cu gândul n-am gândit = nici nu m-am așteptat la asta, n-am crezut că se va întâmpla aceasta
  • Când cu gândul n-ai gândi = când nici nu te aștepți
  • A-i da (sau a-i trece, a-i veni) cuiva (ceva) prin (sau în) gând = a-i veni cuiva brusc o idee
  • A-și pune în gând = a lua hotărârea să..
  • A pune (cuiva) gând rău = a avea intenții rele față de cineva
  • A-l bate (sau a-l paște etc.) gândul = a intenționa, a plănui să..


Traduceri

Referințe