gâtuire

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din a gâtui.

Pronunție

  • AFI: /gɨ.tu'i.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
gâtuire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gâtuire gâtuiri
Articulat gâtuirea gâtuirile
Genitiv-Dativ gâtuirii gâtuirilor
Vocativ gâtuire gâtuirilor
  1. acțiunea de a (se) gâtui și rezultatul ei; sugrumare.


Traduceri

Anagrame

Referințe