garoafă
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din ngr. gharúfalo.
Pronunție
- AFI: /ga'ro̯a.fə/
Substantiv
| Declinarea substantivului garoafă |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | garoafă | garoafe |
| Articulat | garoafa | garoafele |
| Dativ-Genitiv | garoafei | garoafelor |
| Vocativ | garoafo | garoafelor |
- (Dianthus caryophyllus) plantă erbacee ornamentală cu frunze opuse și liniare, cu flori de culori diverse și cu miros specific, plăcut.
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
Traduceri
plantă; floare
|
|