geme

română

Etimologie

Din lat. gĕmĕre.

Pronunție

• AFI: /ˈʤe.me/

Verb

Conjugarea verbului geme
Infinitiv	a geme
Indicativ prezent pers. 1 sg.	gem
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să geamă
Participiu	gemut
Conjugare	III

1. (v.intranz.) (despre ființe) a scoate sunete nearticulate ca urmare a unei dureri (fizice sau morale).

   Geme de durere.

2. (fig.) (despre elemente ale naturii) a fremăta, a murmura, a vui.
3. (fig.) a fi plin, încărcat peste măsură.

Sinonime

• 1: se lamenta, se tângui, se văita, (înv. și reg.) (se) scrivi

Cuvinte derivate

• gemător
• gemet, geamăt, gemăt
• gemut

Traduceri

a (se) lamenta

catalană: gemegar (Català) engleză: moan (English) esperanto: ĝemi (Esperanto) finlandeză: huokailla (Suomi) franceză: gémir (Français) germană: jammern (Deutsch) italiană: gemere (Italiano)

latină: gemere (Latina) poloneză: jęczeć (Polski) portugheză: gemir (Português) spaniolă: gemir (Español) suedeză: stöna (Svenska), jämra (Svenska) turcă: inlemek (Türkçe)

Referințe

• DEX online