generalitate

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză généralité < latină generalitas, generalitatis.

Pronunție

  • AFI: /ʤe.ne.ra.li'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
generalitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ generalitate generalități
Articulat generalitatea generalitățile
Genitiv-Dativ generalității generalităților
Vocativ generalitate generalităților
  1. caracterul sau însușirea a ceea ce este general.
  2. (la pl.) idei generale sintetice, privitoare la un anumit domeniu.
  3. idei generale care nu au o legătură directă cu subiectul tratat, discutat etc.


Traduceri

Referințe