germina

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din latină germinare.

Pronunție

  • AFI: /ʤer.mi'na/


Verb


Conjugarea verbului
germina
Infinitiv a germina
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
'
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să germineze
Participiu germinat
Conjugare I
  1. (v.intranz.) (despre germeni, p.ext. despre plante) a începe să se dezvolte, să încolțească, să se înmulțească, să pornească un nou ciclu de vegetație (în condiții favorabile).
  2. (v.intranz.) (despre o materie organică sau un organ) a trece de la viața latentă sau embrionară la viața activă.

Cuvinte derivate


Traduceri

Anagrame

Referințe