gheretă

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză guérite.

Pronunție

  • AFI: /ge're.tə/


Substantiv


Declinarea substantivului
gheretă
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gheretă gherete
Articulat ghereta gheretele
Genitiv-Dativ gheretei gheretelor
Vocativ gheretă gheretelor
  1. construcție mică (de lemn) în care se poate adăposti o santinelă, un paznic etc.
  2. construcție mică, cu o singură încăpere, făcută din materiale ușoare, în care se vând alimente, ziare etc.; chioșc, tonetă.


Traduceri

Referințe