ghicitoare
română
Etimologie
Din ghicitor.
Pronunție
- AFI: /gi.ʧi'to̯a.re/
Substantiv
| Declinarea substantivului ghicitoare | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | ghicitoare | ghicitori |
| Articulat | ghicitoarea | ghicitorile |
| Genitiv-Dativ | ghicitorii | ghicitorilor |
| Vocativ | ghicitoare | ghicitorilor |
- persoană care se îndeletnicește cu prezicerea viitorului.
- specie a literaturii populare, de obicei în versuri, în care se prezintă sub formă metaforică un obiect, o ființă sau un fenomen, cerându-se identificarea acestora prin asocieri logice; cimilitură.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online