gingivită
română
Etimologie
Din franceză gingivite.
Pronunție
- AFI: /ʤin.ʤi'vi.tə/
Substantiv
| Declinarea substantivului gingivită | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gingivită | gingivite |
| Articulat | gingivita | gingivitele |
| Genitiv-Dativ | gingivitei | gingivitelor |
| Vocativ | gingivită | gingivitelor |
- boală care constă în inflamația gingiilor.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online