glas

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din slavă (veche) glasŭ.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
glas
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ glas glasuri
Articulat glasul glasurile
Dativ-Genitiv glasului glasurilor
Vocativ glasule glasurilor
  1. ansamblul sunetelor produse de vibrarea coardelor vocale umane; facultate specifică omului de a emite sunete articulate; voce.
  2. (la pl.) murmur sau vuiet produs de mai multe persoane (care vorbesc concomitent).
  3. ciripit sau cântec al păsărilor.
  4. strigăt produs de unele animale.
  5. (fig.) zgomot produs de vânt, de o apă etc.; sunet produs de un instrument muzical sau de un obiect sonor.
  6. (fig.) (înv.) veste, știre.
  7. denumire dată scării muzicale în cântarea bisericească răsăriteană.
  8. fiecare dintre cele opt moduri fundamentale după care se execută cântările bisericești.

Cuvinte derivate

Locuțiuni

  • (loc.adv.) Într-un glas = (toți) deodată; în unanimitate.

Expresii

  • A da glas = a) a striga; b) a exprima (oral sau în scris)
  • A ridica (sau a înălța) glasul = a vorbi, a răspunde cu un ton ridicat, tare, răstit; a protesta
  • A căpăta (sau a prinde) glas = a căpăta curaj, a-și reveni (și a începe să vorbească)
  • A-i pieri (cuiva) (sau a i se stinge, a-și pierde) glasul = a nu mai putea să vorbească, să răspundă; a nu mai avea ce răspunde


Traduceri

Referințe