glicină

O glicină care s-a întins pe un perete (1.)

română

Etimologie

1. Din fr. glycine.
2. Din germ. Glyzin.

Pronunție

• AFI: /gli'ʧi.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului glicină
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	glicină	glicine
Articulat	glicina	glicinele
Dativ-Genitiv	glicinei	glicinelor
Vocativ	glicino	glicinelor

1. (Wisteria sinensis) arbust decorativ agățător, având flori asemănătoare cu ale salcâmului, albastre sau violete și parfumate.
2. pulbere albă, cristalină, solubilă în apă în prezența unei substanțe alcaline, folosită ca reductor în fotografie.

   Caracteristice: glicina este un aminoacid monoaminomonocarboxilic alifatic natural. Se prescurtează "Gli" sau "Gly". Are p.t. = 232 grade Celsius și un conținut mediu în proteine de 7,5%. Formula chimică este : NH2-CH2-COOH.

Compoziția moleculară glicinei (2)

Sinonime

• 2: glicocol

Traduceri

plantă; floare

engleză: Chinese wisteria (English) franceză: glycine (Français) germană: Blauregen (Deutsch), Wisterie (Deutsch)

italiană: glicine (Italiano) suedeză: gulregn (Svenska), blåregn (Svenska) turcă: morsalkım (Türkçe)

pulbere albă

engleză: glycerol (English)

Referințe

• DEX online