glorifica

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză glorifier < latină glorificare.

Pronunție

  • AFI: /glo.ri.fi'ka/


Verb


Conjugarea verbului
glorifica
Infinitiv a glorifica
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
glorific
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să glorifice
Participiu glorificat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) (livr.) a preamări, a slăvi.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe