glory

engleză

(English)

Etimologie

Din engleza medie glory, glorie, care provine din franceza veche glorie < lat. glōria. Provine din proto-indo-europeană *glōs-, *gal(o)s- ("voce, văicăreală").

Pronunție

• AFI: /ˈglɔri/
• AFI: /ˈgloʊri/

Substantiv

glory, pl. glories

1. glorie, splendoare, strălucire

   In all its glory.

2. onoare, renume, valoare

   The glory of his career.

3. laudă, preamărire, proslăvire

   Glory to God.

4. gloria

Sinonime

• 1: greatness, splendour
• 2: honour
• 3: praise

Cuvinte compuse

• morning glory

Cuvinte apropiate

• Gloria
• glorification
• glorify
• glorious
• gloriously
• vainglory

Verb

Conjugarea verbului to glory
Infinitiv	to glory
Prezent simplu pers. 3 sg.	glories
Trecut simplu	glorying
Participiu trecut	gloried
Participiu prezent	gloried

1. a se bucura, a jubila
2. a lăuda

Sinonime

• 1: rejoice
• 2: boast

Referințe

• Dictionary.com