gospodar

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din bulgară господар (gospodar), sârbocroată gospodar.

Pronunție

  • AFI: /gos.po'dar/


Substantiv


Declinarea substantivului
gospodar
m. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ gospodar gospodari
Articulat gospodarul gospodarii
Genitiv-Dativ gospodarului gospodarilor
Vocativ gospodarule gospodarilor
  1. om care posedă o gospodărie.
  2. om care dovedește pricepere, chibzuială în conducerea unei gospodării (personale, de stat etc.), a unei instituții, organizații etc.
  3. (reg.) soț (în raport cu soția sa).
  4. (înv.) domnitor.

Cuvinte derivate


Traduceri


Adjectiv

  1. care dovedește pricepere, chibzuială în conducerea unei gospodării (personale, de stat etc.), a unei instituții, organizații etc.


Traduceri

Referințe