grădină
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Origine îndoielnică. Provine probabil din gard. Confer albaneză gradinë, bulgară градина (gradina).
Pronunție
- AFI: /grə'di.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului grădină |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | grădină | grădini |
| Articulat | grădina | grădinile |
| Dativ-Genitiv | grădinii | grădinilor |
| Vocativ | ' | ' |
- suprafață de teren arabil, de obicei îngrădită, pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi, în vederea obținerii unor produse.
- Grădină de legume.
- suprafață de teren plantată (și amenajată cu alei, bănci etc.) care servește ca loc de agrement sau care are rol decorativ.
Sinonime
Cuvinte derivate
Cuvinte compuse
cuvinte compuse
Cuvinte apropiate
Expresii
- O grădină de om = om plăcut, simpatic
Traduceri
suprafață de teren arabil pe care se cultivă legume, flori sau pomi fructiferi
|
|