grabnic

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din grabă + sufixul -nic.

Pronunție

  • AFI: /'grab.nik/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
grabnic
Singular Plural
Masculin grabnic grabnici
Feminin grabnică grabnice
Neutru grabnic grabnice
  1. (adesea adverbial) care se grăbește, care arată grabă; care se întâmplă repede, pe neașteptate; care nu poate aștepta, nu poate întârzia, care trebuie făcut fără întârziere.
    Mers grabnic.
    Moarte grabnică.
    Treabă grabnică.


Traduceri

Referințe