grada

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din grad (după franceză graduer).

Pronunție


Verb


Conjugarea verbului
grada
Infinitiv a grada
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
gradez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să gradeze
Participiu gradat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a marca gradele, a împărți în grade (un instrument sau o scară de măsură).
  2. (v.tranz.) a repartiza, a împărți, a eșalona în raport cu o scară, cu un punct de reper, cu un etalon.

Cuvinte derivate

Expresii

  • A grada o pedeapsă = a fixa o pedeapsă în raport cu gravitatea culpei


Traduceri

Anagrame

Referințe