graniţă
De la Wikţionar, dicţionarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din bg. granica.
Substantiv
| 'Declinarea substantivului graniţă' |
||
| '''f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | 'graniţă' | 'graniţe' |
| Articulat | 'graniţa' | 'graniţele' |
| Dativ-Genitiv | 'graniţei' | 'graniţelor' |
| Vocativ | 'graniţo' | 'graniţelor' |
Sinonime
Traduceri
Traduceri
