gratitudine
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din franceză gratitude < latină gratitudo, -inis.
Pronunție
Substantiv
| Declinarea substantivului gratitudine |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gratitudine | gratitudini |
| Articulat | gratitudinea | gratitudinile |
| Dativ-Genitiv | gratitudinii | gratitudinilor |
| Vocativ | ' | ' |
- sentiment durabil de afecțiune, nutrit de o persoană față de cineva, pentru un bine făcut; obligație morală pentru o binefacere.
Sinonime
Antonime
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
recunoștință
|
|