gravita
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din fr. graviter. Cf. it. gravitare.
Pronunție
- AFI: /gra.viˈta/
Verb
| Conjugarea verbului gravita |
|
| Infinitiv | a gravita |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
gravitez |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să graviteze |
| Participiu | gravitat |
| Conjugare | I |
- (v.intranz.) a fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al altui corp.
- (fig.) a evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva.
Cuvinte derivate
Cuvinte apropiate
Traduceri
a fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al altui corp
