gravita

română

Etimologie

Din franceză graviter. Confer italiană gravitare.

Pronunție

• AFI: /gra.viˈta/

Verb

Conjugarea verbului gravita
Infinitiv	a gravita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	gravitez
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să graviteze
Participiu	gravitat
Conjugare	I

1. (v.intranz.) a fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al altui corp.
2. (fig.) a evolua, a avea loc, a trăi în jurul sau în vecinătatea (și sub influența) cuiva sau a ceva.

Cuvinte derivate

• gravitare
• gravitate
• gravitație, gravitațiune

Cuvinte apropiate

• grav

Traduceri

a fi sau a se mișca în câmpul de gravitație al altui corp

engleză: gravitate (English) franceză: graviter (français) italiană: gravitare (italiano) portugheză: gravitar (português)

spaniolă: gravitar (español) suedeză: gravitera (svenska) turcă: yerçekimi ile hareket etmek (Türkçe)

Etimologie

Din gravita.

Verb

1. forma de persoana a III-a singular la imperfect pentru gravita.

Referințe

• DEX online