greață
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
De la greu, sau mai curând de la grea, cu suf. abstract -eață (DAR). Derivare directă din lat. gravĭtĭes (Byhan 353) sau grevĭtĭa (Pușcariu 732; Candrea-Dens., 758; REW 3855) este mai puțin probabilă.
Pronunție
Pronunție lipsă. (Modifică pagina)
Substantiv
| Declinarea substantivului greață |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | greață | grețuri |
| Articulat | greața | grețurile |
| Dativ-Genitiv | greții | grețurilor |
| Vocativ | ' | ' |
- senzație neplăcută, adesea însoțită de vărsături, reprezentând reacția unor receptori nervoși din cavitatea abdominală la diverși agenți.
- A mâncat ceva care i-a produs greață.
- (fig.) sentiment de scârbă, de dezgust, de silă față de cineva sau de ceva.
- (argou, fig.) persoană dezgustătoare/josnică.
Sinonime
Cuvinte derivate
- grețos
- îngreța
- îngrețare
- îngrețat
- îngrețălui
- îngrețăluire
- îngrețăluit
- îngrețoșa
- îngrețoșare
- îngrețoșat
Cuvinte apropiate
Traduceri
senzație neplăcută (însoțită de vomă), provocată, în special, de tulburări digestive
|
|
dezgust; aversiune; silă
|
|