grindei
română
Etimologie
Din grindă + sufixul -ei. Confer bulgară грeдeл (gredel), sârbocroată gredelj.
Pronunție
- AFI: /grin'dej/
Substantiv
| Declinarea substantivului grindei | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | grindei | grindeie |
| Articulat | grindeiul | grindeiele |
| Genitiv-Dativ | grindeiului | grindeielor |
| Vocativ | grindeiule | grindeielor |
- una dintre părțile componente ale plugului cu tracțiune animală, care leagă între ele toate celelalte elemente.
- grindă mică (fixată la o construcție de-a curmezișul și orizontal).
- bucată de lemn care intră în alcătuirea unor instrumente, mecanisme etc.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online