grinduliță

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din grindă + sufixul -uliță.

Pronunție

  • AFI: /grin.du'li.ʦə/


Substantiv


Declinarea substantivului
grinduliță
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ grinduliță grindulițe
Articulat grindulița grindulițele
Genitiv-Dativ grinduliței grindulițelor
Vocativ grinduliță grindulițelor
  1. diminutiv al lui grindă; grinduță.


Traduceri

Referințe