groș
română
Etimologie
Din germană Groschen, poloneză grosz.
Pronunție
- AFI: /groʃ/
Substantiv
| Declinarea substantivului groș | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | groș | groși |
| Articulat | groșul | groșii |
| Genitiv-Dativ | groșului | groșilor |
| Vocativ | groșule | groșilor |
- monedă străină de argint, care a circulat odinioară și în Moldova; monedă de argint emisă de unii domni ai Moldovei.
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online