gurgui
română
Etimologie
Din latină gurgulio „beregată”.
Pronunție
- AFI: /gur.gu'i/
Substantiv
| Declinarea substantivului gurgui | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | gurgui | gurguie |
| Articulat | gurguiul | gurguiele |
| Genitiv-Dativ | gurguiului | gurguielor |
| Vocativ | gurguiule | gurguielor |
- partea din vârf a opincii, strânsă cu nojițe.
- partea mai strâmtă, în formă de cioc, de la gura urciorului.
- vârful sânului; sfârc, mamelon.
- vârful unui deal sau al unui munte.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online