gurren
germană
(Deutsch)
Etimologie
Din cuvântul vechi gurr < formație onomatopeică.
Pronunție
- AFI: /'ɡʊʀən/
Verb
| Conjugarea verbului gurren | |
| Infinitiv | gurren |
| Indicativ prezent pers. 2 sg., 3 sg. |
gurrst gurrt |
| Indicativ imperfect | gurrte |
| Participiu perfect | gegurrt |
| Verb auxiliar | haben |