guvernământ
română
Etimologie
Din franceză gouvernement.
Pronunție
- AFI: /gu.ver.nə'mɨnt/
Substantiv
| Declinarea substantivului guvernământ | ||
| n. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | guvernământ | guvernăminte |
| Articulat | guvernământul | guvernămintele |
| Genitiv-Dativ | guvernământului | guvernămintelor |
| Vocativ | guvernământule | guvernămintelor |
- (în unele state) unitate teritorial-administrativă condusă de un împuternicit al șefului statului.
Cuvinte compuse
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online