hăitui

română

Etimologie

Din magh. hajtani.

Pronunție

• AFI: /həi.tu'i/

Verb

Conjugarea verbului hăitui
Infinitiv	a hăitui
Indicativ prezent pers. 1 sg.	hăituiesc
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să hăituiască
Participiu	hăituit
Conjugare	IV

1. (v.intranz. și tranz.) a stârni, a goni vânatul spre vânători.

   A hăitui vânatul din bârlog.

2. (v.tranz.) a goni, a mâna animalele domestice.
3. (fig.) a urmări, a fugări pe cineva (ca pe un animal sălbatic), pentru a-i face rău.
4. (v.tranz.) a cutreiera, a străbate o regiune, un loc, urmărind pe cineva.

Sinonime

• 1: goni, scorni, stârni, (pop.) zgorni
• 3: fugări

Cuvinte derivate

• hăituială
• hăituire

Traduceri

• (1) Vedeți traduceri pentru vâna.
• (3) Vedeți traduceri pentru fugări.

Referințe

• DEX online