hărțui
română
Variante
Etimologie
Pronunție
- AFI: /hər.ʦu'i/
Verb
| Conjugarea verbului hărțui | |
| Infinitiv | a hărțui |
| Indicativ prezent pers. 1 sg. |
hărțuiesc |
| Conjunctiv prezent pers. 3 sg. |
să hărțuiască |
| Participiu | hărțuit |
| Conjugare | IV |
- (v.tranz.) a necăji pe cineva cu tot felul de neplăceri, a nu lăsa în pace pe cineva; a cicăli, a sâcâi, a pisa.
- (v.tranz.) (reg.) a întărâta, a zădărî un câine.
- (v.tranz.) a desfășura atacuri scurte și repetate asupra inamicului cu scopul de a-i provoca panică și de a nu-i permite deplasarea, pregătirea unor acțiuni de luptă, aprovizionarea etc.
- (v.refl. recipr.) a purta discuții repetate și contradictorii cu cineva, a se lua la ceartă sau la bătaie; a se încăiera.
Cuvinte derivate
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online