han

română

Etimologie

Din turcă hăn.

Pronunție

• AFI: /han/

Substantiv

Declinarea substantivului han
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	han	hani
Articulat	hanul	hanii
Genitiv-Dativ	hanului	hanilor
Vocativ	hanule	hanilor

1. titlu purtat, în evul mediu, de conducătorii mongoli și preluat de suveranii multor țări din Orient; persoană care avea acest titlu; han-tătar.

Cuvinte derivate

• han-tătar
• hanat

Traduceri

Traduceri

Etimologie

Din turcă han.

Substantiv

Declinarea substantivului han
n.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	han	hanuri
Articulat	hanul	hanurile
Genitiv-Dativ	hanului	hanurilor
Vocativ	hanule	hanurilor

1. local cu ospătărie unde se pot adăposti peste noapte drumeții (cu caii și căruțele lor).

Traduceri

Traduceri

Referințe

• DEX '98 via DEX online

---

norvegiană

(norsk)

Etimologie

Etimologie lipsă. (Ajută)

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Pronume

han

1. el

---

suedeză

(svenska)

Etimologie

Din suedeza veche hann.

Pronunție

•  audio^fișier

Pronume

han

1. el