hanță
română
Etimologie
Din ucraineană банц (banca) „mârțoagă”.
Pronunție
- AFI: /'han.ʦə/
Substantiv
| Declinarea substantivului hanță | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hanță | hanțe |
| Articulat | hanța | hanțele |
| Genitiv-Dativ | hanței | hanțelor |
| Vocativ | hanță | hanțelor |
- (reg.) obiect de îmbrăcăminte uzat, zdrențuit, de proastă calitate.
- (fig.) gură (care vorbește mult și fără rost).
Expresii
- Bun de hanță = flecar, vorbăreț, guraliv
Traduceri
Traduceri
Anagrame
Referințe
- DEX '98 via DEX online