hibrida

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză hybrider.

Pronunție

  • AFI: /hi.bri'da/


Verb


Conjugarea verbului
hibrida
Infinitiv a hibrida
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
hibridez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să hibrideze
Participiu hibridat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a obține un hibrid prin procesul de hibridare; a încrucișa prin hibridare două plante, două specii etc.; a hibridiza.

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe