hipocentru

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză hypocentre

Pronunție

  • AFI: /hi.po'ʧen.tru/


Substantiv


Declinarea substantivului
hipocentru
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ hipocentru hipocentre
Articulat hipocentrul hipocentrele
Genitiv-Dativ hipocentrului hipocentrelor
Vocativ hipocentrule hipocentrelor
  1. centrul unui cutremur de pământ, situat de obicei în adâncul scoarței pământului, acolo unde au avut loc deplasări de straturi.


Traduceri