hobereau

franceză

(français)

Variante

• houbereau, hobreau

Etimologie

Din franceza veche hobier.

Pronunție

• AFI: /ɔb(ə).ʁo/

Substantiv

hobereau m., hobereaux pl.

1. erete, șoim de vară, șoimul ciocârliilor, șoimul rândunelelor
2. (peior.) proprietar (înstărit) de pământ (care locuiește la țară)

Cuvinte compuse

• hobereau africain
• hobereau européen

Referințe

• Wiktionnaire