hrană
De la Wikționar, dicționarul liber
Cuprins |
română
Etimologie
Din sl. hrana.
Pronunție
- AFI: /'hra.nə/
Substantiv
| Declinarea substantivului hrană |
||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | hrană | (rar) hrane |
| Articulat | hrana | hranele |
| Dativ-Genitiv | hranei | hranelor |
| Vocativ | ' | ' |
- (rar) tot ceea ce servește la nutriția omului, a animalelor sau a plantelor; nutriment; p. restr. mâncare, bucate.
- Hrană consistentă.
- A servit drept hrana peștilor.
