iarnă

De la Wikţionar, dicţionarul liber

Cuprins 1 română 1.1 Etimologie 1.2 Pronunţie 1.3 Substantiv 1.3.1 Sinonime 1.3.2 Antonime 1.3.3 Cuvinte derivate 1.3.4 Cuvinte compuse 1.3.5 Locuţiuni 1.3.6 Expresii 1.3.7 Traduceri

română

Etimologie

Din lat. hibernus > hibernum.

Pronunţie

• AFI: /'jar.nə/

Substantiv

Declinarea substantivului iarnă
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	iarnă	ierni
Articulat	iarna	iernile
Dativ-Genitiv	iernii	iernilor
Vocativ	iarno	iernilor

1. anotimpul cel mai friguros, care urmează după toamnă şi precedă primăvara, cuprins între solstiţiul de la 22 decembrie şi echinocţiul de la 21 martie.
2. (fig.) an

   A mai trecut o iarnă...

Sinonime

• sezonul alb

Antonime

• vară

Cuvinte derivate

• ierna
• iernare
• iernat
• iernatic
• iernător

Cuvinte compuse

• flori-de-iarnă
• martin-de-iarnă
• presură-de-iarnă
• salată de iarnă
• sturz de iarnă
• trandafir-de-iarnă
• verdeaţa-iernii

Locuţiuni

• (loc. adj.) De iarnă = necesar în timpul iernii; care se face iarna
• (loc. adv.) De cu iarnă = fiind încă iarnă
• (adverbial; în forma iarna) - în timpul iernii

Expresii

• Iarna n-o mănâncă lupii = iarna nu trece fără geruri şi viscole

Traduceri