identitate

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

Cuprins

română

Etimologie

Din fr. identité < lat. identitas, -atis.

Pronunție

  • AFI: /i.den.ti'ta.te/


Substantiv


Declinarea substantivului
identitate
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ identitate identități
Articulat identitatea identitățile
Dativ-Genitiv identității identităților
Vocativ ' '
  1. faptul de a fi identic cu sine însuși.
    Identitate de opinii.
  2. asemănare, similitudine perfectă.
    Identitatea unor elemente.
  3. ansamblu de date prin care se identifică o persoană.
    Act de identitate.
  4. (mat.) relație de egalitate în care intervin elemente variabile, adevărată pentru orice valori ale acestor elemente.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe

Unelte personale
Spații de nume

Variante
Vizualizări
Acțiuni
Navigare
Trusa de unelte
În alte limbi