ieșire

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din a ieși.

Pronunție

  • AFI: /je'ʃi.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
ieșire
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ ieșire ieșiri
Articulat ieșirea ieșirile
Dativ-Genitiv ieșirii ieșirilor
Vocativ ieșire ieșirilor
  1. acțiunea de a ieși și rezultatul ei.
  2. anulare, ștergere dintr-o evidență (spre a trece în alta).
  3. (fig.) soluție aplicată pentru a scăpa dintr-o situație grea.
  4. atac, năvală (din interiorul unei fortificații etc. spre inamic).
  5. (fig.) manifestare necontrolată, violentă (prin vorbe) față de cineva sau ceva; critică violentă (și nedreaptă).
  6. (concr.) loc (amenajat) prin care se iese dintr-o încăpere, dintr-o curte etc.
  7. parte a unei rețele electrice, a unui element de automatizare a unui sistem de transmisiune etc. pe unde sunt transferate, spre exterior, puterea sau semnalul, pe unde se leagă cu un circuit exterior etc.
  8. (electron.) punct al unui sistem sau aparat prin care un semnal este transferat spre exterior; output.
  9. (inform.) transferul informației din memoria calculatorului spre exterior; output.

Cuvinte compuse

Expresii

  • Ieșire la lumină = apariție, publicare a unei scrieri


Traduceri

Anagrame

Referințe