ieftin

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din neogreacă εὐθηνής (efthinós).

Pronunție

  • AFI: /'jef.tin/


Adjectiv


Declinarea adjectivului
ieftin
Singular Plural
Masculin ieftin ieftini
Feminin ieftină ieftine
Neutru ieftin ieftine
  1. (adesea adverbial) care are un preț (relativ) mic, care nu costă scump; convenabil.
  2. (fig.) lipsit de originalitate; comun, banal; trivial.
    Era o glumă ieftină.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate

Expresii

  • (adverbial) A scăpa ieftin = a scăpa dintr-o situație dificilă fără urmări serioase sau neplăceri (prea mari)


Traduceri

Referințe