iezuit
română
Etimologie
Din franceză jésuite, germană Jezuit.
Pronunție
- AFI: /je.zuˈit/
Substantiv
| Declinarea substantivului iezuit | ||
| m. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | iezuit | iezuiți |
| Articulat | iezuitul | iezuiții |
| Genitiv-Dativ | iezuitului | iezuiților |
| Vocativ | iezuitule | iezuiților |
- membru al unui ordin de călugări catolici, întemeiat în 1534 de călugărul spaniol Ignațiu de Loyola pentru combaterea Reformei și întărirea puterii papale.
- epitet dat unui om ipocrit, intrigant, viclean, perfid.
- (adjectival)
- Atitudine iezuită
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online