imita

română

Etimologie

Din fr. imiter < lat. imitari. Cf. it. imitare.

Pronunție

• AFI: /i.mi'ta/

Verb

Conjugarea verbului imita
Infinitiv	a imita
Indicativ prezent pers. 1 sg.	imit
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să imite
Participiu	imitat
Conjugare	I

1. (v.tranz.) a adopta întocmai felul de gândire, de comportare etc. al cuiva; a lua pe cineva ca de exemplu.

   Îl imită în toate.

2. a reproduce felul de a vorbi, de a cânta sau gesturile caracteristice ale cuiva.
3. a lua ca model opera sau felul de a lucra al unui artist, al unui scriitor etc.

   Imit stilul lui...

4. a reproduce cu fidelitate; a copia.

Sinonime

• 1: (înv.) (se) pildui
• 2: mima
• 3, 4: copia, (depr.) pastișa

Cuvinte derivate

• imitabil
• imitare
• imitat
• imitativ
• imitator
• imitație, imitațiune
• inimitabil, neimitabil

Traduceri

a lua pe cineva ca de exemplu

afrikaans: agternadoen (Afrikaans) catalană: imitar (Català) daneză: efterligne (Dansk) engleză: imitate (English) esperanto: imiti (Esperanto) finlandeză: imitoida (Suomi), jäljitellä (Suomi) franceză: imiter (Français) germană: imitieren (Deutsch) greacă: μιμούμαι (mimoúmai) (Ελληνικά)

italiană: imitare (Italiano) maghiară: utánoz (Magyar) neerlandeză: imiteren (Nederlands) papamiento: imitá (Papiamentu) portugheză: imitar (Português) spaniolă: imitar (Español) suedeză: imitera (Svenska), härma (Svenska) turcă: taklit etmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online