impaciență

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză impatience < latină impatientia. Confer italiană impazienza.

Pronunție


Substantiv


Declinarea substantivului
impaciență
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ impaciență invariabil
Articulat impaciența invariabil
Genitiv-Dativ impacienței invariabil
Vocativ ' '
  1. (livr.) caracter impacient.
  2. (livr.) stare de nerăbdare.

Sinonime

Antonime

Cuvinte derivate


Traduceri

Referințe