impostoare

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din impostor.

Pronunție

  • AFI: /im.pos'to̯a.re/


Substantiv


Declinarea substantivului
impostoare
f. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ impostoare impostoare
Articulat impostoarea impostoarele
Genitiv-Dativ impostoarei impostoarelor
Vocativ impostoareo impostoarelor
  1. persoană care cautăînșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor; șarlatană, mincinoasă.
  2. persoană care caută să se substituie altcuiva (pentru a lucra, a profita în numele lui); farsoare.


Traduceri

Referințe