impostor

română

Etimologie

Din franceză imposteur < latină impostor.

Pronunție

• AFI: /im.pos'tor/

Substantiv

Declinarea substantivului impostor
m.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	impostor	impostori
Articulat	impostorul	impostorii
Genitiv-Dativ	impostorului	impostorilor
Vocativ	impostorule	impostorilor

1. persoană care caută să înșele, profitând de necunoștința sau de buna-credință a oamenilor; șarlatan, mincinos.
2. persoană care caută să se substituie altcuiva (pentru a lucra, a profita în numele lui); farsor.

Cuvinte derivate

• impostoare

Traduceri

Traduceri

bulgară: самозванец (български) (samozvanets) croată: varalica (hrvatski) f. engleză: impostor (English), imposter (English) franceză: imposteur (français) m. germană: Betrüger (Deutsch) m. italiană: impostore (italiano) m.

poloneză: oszust (polski) portugheză: impostor (português) m. rusă: самозванец (русский) (samozvanets) sârbă: варалица (српски / srpski) (vȁralica) spaniolă: impostor (español) m. ucraineană: самозванець (українська) (samozvanetsʹ)

Referințe

• DEX '98 via DEX online