impuritate
română
Etimologie
Din franceză impureté < latină impuritas, impuritatis.
Pronunție
- AFI: /im.pu.ri'ta.te/
Substantiv
| Declinarea substantivului impuritate | ||
| f. | Singular | Plural |
| Nominativ-Acuzativ | impuritate | impurități |
| Articulat | impuritatea | impuritățile |
| Genitiv-Dativ | impurității | impurităților |
| Vocativ | impuritate | impurităților |
- lipsă de puritate, de curățenie.
- stare a unui mediu cu toxicitate ridicată, cu microbi etc.
- corp sau substanță străină care se găsește în masa altui corp sau a unui material (și a cărei prezență determină modificarea proprietăților materialului).
Traduceri
Traduceri
Referințe
- DEX '98 via DEX online