imputa

Vezi și : împuta

română

Etimologie

Din lat. imputāre.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Verb

Conjugarea verbului (se) imputa
Infinitiv	a (se) imputa
Indicativ prezent pers. 1 sg.	(mă) imput
Conjunctiv prezent pers. 3 sg.	să (se) impute
Participiu	imputat
Conjugare	I

1. (v.tranz. și refl. impers.) a (i se) reproșa, a (i se) atribui cuiva fapte, atitudini, gesturi nepotrivite, condamnabile.
2. a face pe cineva răspunzător de o pagubă adusă unei instituții, întreprinderi (unde lucrează), obligându-l la despăgubiri.

Sinonime

• 1: reproșa

Cuvinte derivate

• imputabil
• imputabilitate
• imputare
• imputat
• imputație, imputațiune

Paronime

• împuta

Traduceri

a(-și) reproșa purtări, fapte reprobabile

catalană: imputar (Català) cehă: přičítat (Česky) coreeană: 돌리다 (한국어) (dollida) engleză: impute (English) estoniană: omistama (Eesti) finlandeză: lukea syyksi (Suomi), syyttää (Suomi) franceză: imputer (Français) germană: beimessen (Deutsch), zuschreiben (Deutsch), zurechnen (Deutsch) greacă: καταλογίζω (Ελληνικά) (katalogízo)

italiană: imputare (Italiano) latină: imputare (Latina) neerlandeză: aanwrijven (Nederlands) poloneză: przypisać (Polski) portugheză: imputar (Português) rusă: вменять (Русский) (vmenjat') spaniolă: imputar (Español) suedeză: tillskriva (Svenska) turcă: isnat etmek (Türkçe), atfetmek (Türkçe), hamletmek (Türkçe)

Referințe

• DEX online