incarnare

română

Variante

• încarnare

Etimologie

Din a (se) incarna.

Pronunție

• AFI: /in.kar'na.re/

Substantiv

Declinarea substantivului incarnare
f.	Singular	Plural
Nominativ-Acuzativ	incarnare	incarnări
Articulat	incarnarea	incarnările
Genitiv-Dativ	incarnării	incarnărilor
Vocativ	incarnare	incarnărilor

1. acțiunea de a (se) incarna și rezultatul ei; incarnație.

Traduceri

Traduceri

Anagrame

• reincarna

Referințe

• DEX '98 via DEX online