incident

De la Wikționar, dicționarul liber
Salt la: navigare, căutare

română

Etimologie

Din franceză incident.

Pronunție

Pronunție lipsă. (Modifică pagina)

Substantiv


Declinarea substantivului
incident
n. Singular Plural
Nominativ-Acuzativ incident incidente
Articulat incidentul incidentele
Dativ-Genitiv incidentului incidentelor
Vocativ incidentule incidentelor
  1. întâmplare neașteptată (și neplăcută) care apare în desfășurarea unei acțiuni.
  2. greutate, dificultate.
  3. obiecție (secundară și neașteptată) ridicată în cursul unui proces de una dintre părți.

Cuvinte compuse


Traduceri


Adjectiv


Declinarea adjectivului
incident
Singular Plural
Masculin incident incidenți
Feminin incidentă incidente
Neutru incident incidente
  1. (despre cuvinte sau propoziții) care este intercalat între părțile unei propoziții sau fraze.

Cuvinte compuse


Traduceri

Referințe