incomoda

De la Wikționar, dicționarul liber

română

Etimologie

Din franceză incommoder < latină incommodare. Confer italiană incommodare.

Pronunție

  • AFI: /in.ko.mo'da/


Verb


Conjugarea verbului
incomoda
Infinitiv a incomoda
Indicativ prezent
pers. 1 sg.
incomodez
Conjunctiv prezent
pers. 3 sg.
să incomodeze
Participiu incomodat
Conjugare I
  1. (v.tranz.) a tulbura liniștea cuiva; a deranja, a stingheri, a stânjeni.

Sinonime

Cuvinte derivate

Cuvinte apropiate


Traduceri

Referințe